saccsiv = blog radical – dar în favoarea cui?

Postez un articol publicat pe blogul saccsiv. Preia un articol din Apologeticum, dar începe cu propunerile de anatemizare (care apar, de altfel și în articolul citat, dar după ce se explică utilitatea lor).

SINODIKON – De ce nu se rosteste randuiala Duminicii Ortodoxiei pe la romani? De ce nu se actualizeaza periodic cu noile erezii?

Posted in manastirea Petru Voda, ORTODOXIE, Romania, SINODIKON by saccsiv on martie 6, 2012

«Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!(se zice de 3 ori)
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema papistasilor! Anatema!
Anatema penticostalilor! Anatema!
Anatema yoginilor! Anatema!
Anatema bioenergeticienilor si homeopatilor! Anatema!
Anatema iehovistilor! Anatema!
Anatema celor ce practica karate, rei ki, acupunctura! Anatema!
Anatema ghicitorilor si inselatilor vrajitori! Anatema!
Anatema mormonilor! Anatema!
Anatema celor ce l-au primit pe papa in Biserica si nu s-au pocait de aceasta! Anatema!
Anatema baptistilor! Anatema!
Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3
ori)

Anatema celor ce spun ca noi crestinii ortodocsii ne-am inchina la acelas “dumnezeu” la care se inchina papistii, protestantii, evreii si musulmanii! Anatema!

Tuturor ereticilor Anatema!

Anatema= in afara granitelor Bisericii- in afara invataturii Bisericii Ortodoxe- taiati din Trupul lui Hristos, lipsiti de comuniunea cu sfintii si Biserica, in mana satanei.»

   Via Apologeticum preiau integral articolul De ce nu se rostește rânduiala Duminicii Ortodoxiei pe la români, așa cum se face în întreaga Ortodoxie? Cu atât mai mult, de ce nu se actualizează periodic cu noile erezii? CÂTEVA GÂNDURI ȘI TRADUCERI ALE SINODIKON-ULUI ORTODOXIEI CARE SE CITEȘTE ÎN DUMINICA ORTODOXIEI

Se poate observa în Romania și în alte țari că modul în care se raportează cineva la Sinodiconul Ortodoxiei este ca un barometru al ortodoxiei credinței sale. Nu o dată am auzit la ecumeniștii de astăzi că nu este bine și frumos să anathematizeze Biserica pe cineva sau ceva etc. Dincolo de iubirismul și relativismul afirmațiilor acestora, trebuie spuse câteva lucruri.

Articolul de față nu răspunde la întrebările din titlu – care rămân mai mult retorice. Știu că există un răspuns pentru întrebările acestea, știu că unii au și studiat un pic problema lipsei Rănduielii pe la români, și îi invit cu această ocazie să publice sau măcar să semnaleze la secțiunea „Comments” eventuale linkuri către texte lămuritoare. Dacă ne trimit ceva vrednic de publicare, vom și publica. Desigur, unul dintre răspunsurile evidente este ecumenismul în diferitele sale forme, mai vechi și mai noi…

Salutăm re-editarea în Moltifelnic de către Mănăstirea Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil – Petru Vodă a rânduielii vechi folosite la noi și pe care, deocamdată, o recomandăm ca variantă ortodoxă și filologic: http://apologeticum.wordpress.com/2010/02/21/sinodicon-ul-ortodoxiei-randuiala-din-duminica-biruintei-ortodoxieiprima-duminica-din-postul-mare/

Pentru o variantă istorico-critică mai dezvoltată (ediția clasică istorico-critică este cea a lui Jean Gouillard), în traducerea profesorului diac. Ioan I. Ică jr (însă filologic sunt ridicate obiecții la adresa cuvintelor alese; un exemplu ar fi calchierea franțuzită „Memorie eternă” în loc de „Veșnică pomenire” în variantă tipărită anii trecuți la Editura Deisis) am găsit pe net postarea aceasta sau aceasta.

Vedeți și această traducere a păr. Dan Bădulescu (via limba engleză; de asemenea, încărcată pe un site și aici) și textul însoțitor lămuritor:

«Textul Sinodiconului Ortodoxiei a fost mult alterat de-a lungul secolelor, mai ales din cauza adăugării de material şi nume după restaurarea icoanelor din 843. Aceasta este situaţia textului ce este tipărit în mod curent în Triodul actual. Unii dintre ortodocşii contemporani mai zeloşi au inclus chiar condamnări ale unor lucruri cum ar fi „pan-erezia ecumenismului”. Este probabil imposibil să reconstruim exact textul original. Totuşi British Library posedă un manuscris, (BL. Additional 28816) scris în 1110 sau 1111 de monahul Andrei de la mânăstirea Oleni din Morea, care ne poate da o idee a scopului şi conţinutului originalului. În opinia lui Jean Gouillard, editorul ediţiei critice a Sinodiconului, „manuscrisul londonez este cu siguranţă unul din cei mai buni martori ai formei originale şi pur constantinopolitane ale Sinodiconului”. Manuscrisul îi era necunoscut atunci când a alcătuit ediţia sa şi a fost în consecinţă ignorat la modul general.

Acest text al Sinodiconului este scris la sfârşitul unui manuscris al Faptelor Apostolilor, Epistolelor şi Apocalipsei, cu titlul oarecum derutant „Definiţia [Horos] celui de-al 7-lea Sf. Sinod”. Textul Sinodiconului este scris frumos cu roşu şi negru şi ne-a parvenit însoţit de notaţia ecfonetică. Textul a fost intenţionat pentru a fi cântat cu solemnitate, aşa cum se citesc Apostolul sau Evanghelia, şi nu pur şi simplu citit. O serie de nume, mai ales cele ale lui Simeon Stâlpnicul şi Teodor Studitul, au o importanţă deosebită. Cuvintele „Dumnezeu să dea pace împărăţiei lor. Împărate ceresc, apără-i pe cei pământeşti!” sunt după cât se pare, specifice acestui manuscris. Cele 7 paragrafe numerotate sunt numerotate astfel pe marginea manuscrisului.

Traducerea întregului text (în engleză) este făcută de profesorul Andrew Louth, şi este folosită aici cu amabila sa permisiune, editată ca să corespundă cu aceea a BL. Adiţionalul 28816 de Arhimandritul Efrem, şi cu adăugirea în subsol a referinţelor scripturistice. Manuscrisul însuşi nu marchează în vreun fel special pasajele scripturistice. Cuvintele dintre parantezele drepte sunt adăugate de traducător (-ul englez) pentru a clarifica mai mult. Traducerea de mai jos a fost aranjată astfel ca să reprezinte, pe cât posibil, înfăţişarea manuscrisului, cu paragrafele şi rubricile sale. În manuscris apar litere mari de marcare.»

Desigur, tocmai faptul că nici nu poate fi recuperat textul originar, din sec. IX, pentru faptul că acesta a fost actualizat de multe ori în secolele următoare, ne arată faptul că și astăzi textul rânduielii ar trebui nu doar rostit, dar și actualizat. O altă variantă aici, cu niște actualizări binevenite la adresa ereziilor contemporane, incusiv cele generate de mișcarea ecumenistă, de ce New Age și practicile aferente:

«Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!(se zice de 3 ori)
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema papistasilor! Anatema!
Anatema penticostalilor! Anatema!
Anatema yoginilor! Anatema!
Anatema bioenergeticienilor si homeopatilor! Anatema!
Anatema iehovistilor! Anatema!
Anatema celor ce practica karate, rei ki, acupunctura! Anatema!
Anatema ghicitorilor si inselatilor vrajitori! Anatema!
Anatema mormonilor! Anatema!
Anatema celor ce l-au primit pe papa in Biserica si nu s-au pocait de aceasta! Anatema!
Anatema baptistilor! Anatema!
Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema celor ce spun ca noi crestinii ortodocsii ne-am inchina la acelas “dumnezeu” la care se inchina papistii, protestantii, evreii si musulmanii! Anatema!

Tuturor ereticilor Anatema!

Anatema= in afara granitelor Bisericii- in afara invataturii Bisericii Ortodoxe- taiati din Trupul lui Hristos, lipsiti de comuniunea cu sfintii si Biserica, in mana satanei.»

Ultimele link-uri prezintă, deci, la un loc traduceri ale diferitelor variante ale Sinodikon-ului, variante generate de faptul că în diferite epoci au fost adăugate noi anatheme asupra noilor erezii. Puteți vedea varianta din secolul XIV, în care spun puse și condamnări la adresa adversarilor isihasmului etc. Să nu uităm că ereticii de azi sunt în continuare edversari ai isihasmului, ai învățăturii despre Dumnezeu, energiile necreate și îndumnezeirea omului. Catolicii și protestanții (incusiv diversele secte apărute în secolul XIX și mai apoi) au în continuare aceste probleme. În schimb, unii simt nevoia sa facă rugăciuni în comun cu ei.

Acum, revenind, trebuie spus că Sinodul BOR, prin Pastorala sinodală din anul acesta (2012), aduce aminte despre tradiția ortodoxă de a citit Anathemele asupra ereziilor și începătorilor ori adepților lor, apelând la un citat din Păr. Dumitru Stăniloae. Desigur, slujba Sinodikon-ului Ortodoxiei este și o slujbă de rugăciune pentru întoarcerea la Ortodoxie a celor căzuți în erezii și, de asemenea, este o slujbă de pomenire a celor care au apărat Dreapta Credință de-a lungul timpului!:

«Duminica Ortodoxiei e ziua a șaptea a Bisericii, odihna ei sărbătorească după victoria asupra haosului spiritual, prin așezarea temeiurilor adevărate ale existenței umane. Duminica Ortodoxiei este astfel, în fiecare an, sărbătoarea dreptei credințe în întregul ei, sărbătoarea biruinței adevărului revelat împotriva schimonoselilor mincinoase ale omului. De aceea se citește în Duminica Ortodoxiei lista tuturor ereticilor și se rostește anatema asupra lor (Părintele Dumitru Stăniloae, O teologie a icoanei, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2005, p.51).»

Cu toate acestea, intervine întrebarea: este o încălcare a iubirii de Dumnezeu și de aproapele rostirea  anathemelor? Rânduiala cuprinsă în Moltifelnicul re-editat de Petru Vodă este împresurată  și cu ectenii și rugăciuni pentru întoarcerea Lumina Adevărului – adică la Ortodoxie – a ereticilor.

Iată câteva considerente legate de acest termen, considerente preluate dintr-un articol dedicat acestei teme (semnat Radu Alexandru), deși pot fi făcute unele comentarii și completări la adresa celor afirmate acolo (de exemplu, faptul că, în realitate, Rânduiala aceasta se face în fiecare parohie, nu doar în catedrale, sau amintirea necritică a nefastului moment al ridicării necanonice a anathemelor din 1054 asupra ereziilor papiste [în realiatate, niciodată nu se poate ridica anathema de pe niște erezii!]):

«Anatema in Sfanta Scriptura

In Septuaginta, anatema a fost folosit cu doua sensuri: (1) ceva care este inchinat lui Dumnezeu si (2) ceva care este indepartat din cauza pacatului, a raului. In Levitic 27:28 anathema este traducerea ebraicului herem, un termen ce face referire la un ceva interzis, intangibil pentru oameni; caci jertfele aduse lui Dumnezeu nu puteau fi folosite pentru alt scop, erau dincolo de atingerea oamenilor. Astfel, anatema a ajuns sa insemne, in timp, mai degraba ceva separat, exilat, de neatins, decat jerfa propriu-zisa.

In Noul Testament anatema avea sa insemne indepartare, cum ar fi in Faptele Apostolilor 23:12, 23:14, 23:21 sau in Epistola catre Galateni 1:8-9.

Anatema in istoria Bisericii

In primele secole crestine, iar mai apoi in definitiile sinodale, anatema avea sa insemne o sanctiune severa indreptata spre cei care profesau comunitatilor crestine erezii. Dreptul de anatema din sanul Bisericii crestine a ereticilor si a celor ce nu respecta invatatura morala si dogmatica a fost stabilit de Sinoadele Ecumenice prin formula: “Sa fie anatema”.

Primul sinod unde este folosit cuvantul anatema e Sinodul de la Elvira din anul 306.

Un alt exemplu il reprezinta anatemele Sfantului Chiril al Alexandriei impotriva lui Nestorie din anul 431.

Cel mai cunoscut exemplu de anatematizare este cel care a stat la baza separarii dintre Biserica crestina din Rasarit si cea din Apus, prin actul de excomunicare (anatema) dat de papa Nicolae I (858-867), in 863, impotriva lui Fotie, patriarhul de la Constantinopol, deoarece acesta nu recunoaste Filioque. Fotie, la randul sau, excomunica (anatematizeaza) pe papa Nicolae I intr-un sinod tinut la Constantinopol, in 867 si nu-l mai recunoaste ca papa, condamnand in aceslasi timp si Biserica Romei, pentru ca trimisese misionari catolici in Bulgaria si introdusese si aici, in Simbolul credintei, formula Filioque. […]

Anatematizarea urmareste indreptarea

Sensul propriu al cuvantului anatema, in greca veche, desemna ceva care a fost separat spre a fi ridicat. Cuvantul este compus din “ana” – o prepozitie ce indica o miscare ascendenta -, respectiv “thema” – parte separata.

Proclamarea anatemei in Biserica are in vedere pe de-o parte, paza celor dinlauntrul Bisericii de invataturile gresite, iar pe de alta, salvarea ereticilor, pocainta si mantuirea lor. […]

Anatema lui Hristos

Tot mai multi oameni percep anatematizarea ca fiind un act “fundamentalist” al Bisericii. Din contra, noi spunem ca reprezinta un act fundamental, care, ca si in cazul unui organism viu, asigura mentinerea imunitatii interioare, pastrarea sanatatii.

Oricat de neplacut sau de dur ar suna in urechile omului modern – care si-a luat prostul obicei de a vorbi despre Ortodoxie ca despre ceva greu si plicticos – trebuie sa acceptam realitatea: in Biserica, “mladita” uscata este taiata, “smochinul neroditor” este blestemat. Daca nu in istorie, de catre Biserica, atunci, in mod sigur, de catre Hristos la Judecata Universala: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui” (Matei 25, 41).»

Îmi aduc aminte că am citit undeva un text al unui sfânt (parcă Ignatie Briancianinov) despre folosul duhovnicesc al rostirii cuvântului anathema, cuvânt cu putere multă de a îndepărta gândurile de erezie și hulă din mintea puțin credincioasă o multora. Căci există și dracii teologi, dracii de Dumnezeu hulitoarelor erezii… Oare din acest motiv este atât de neplăcută rostirea acestui cuvânt de către unii, chiar „teologi” „post-patristici” ce se cred mai ortodocși și mai plini de iubire către eretici decât Sfinții Părinți? Poate și decât Hristos Însuși, care este Capul Bisericii, iar Biserica (prin Scripturi, Sf. Tradiție și Sinoadele Ecumenice primite de pleroma bisericească) este gura Sa?

Sursa: saccsiv

Comentariu bisericadinsuflet:Ce facem pornim juhadul ortodox? Atunci haide să arătăm cu degetul pe toți cei care se opun învățăturilor creștine, și îi smitnesc și pe alții:

Anatema celor care sunt membri ai partidelor socialiste și comuniste, având ca bază a ideologiei negarea existenței lui Dumnezeu

Anatema celor care predau în școli teoria evoluționistă, negând rolul creator al lui Dumnezeu

Anatema celor care practică medicina alopată, care consideră că omul este doar trup, nu și suflet.

Anatema părinților care îi învață greșit pe copii, îndreptându-i către scopurile materiale ale vieții.

Anatema celor care fac propagandă, în mass media: homosexualității, satisfacerii plăcerilor trupului, urii,îndepărtării de biserică.

Anatema celor care nu respectă adevărata ortodoxie și amestecă învățăturile lui Iisus și ale sfinților părinți cu concepții proprii sau eretice.

Atunci vom face cu adevărat munca cea corectă: curățarea bisericii de cei ipocriți (dintre care cel dintâi sunt eu), care nu duc o viață creștină, care cred și propovăduiesc concepții proprii despre creștinismul ortodox. Și vor rămâne cei care merită cu adevărat: părinții cucernici de la Athos, Frăsinei și încă o mână împrăștiați prin lume. Căci noi, ceilalți, suntem semi eretici, ne cunoscându-L pe Dumnezeu.

Dar oare asta dorea Iisus? De asta a venit? Să omoare păcătoșii și nu să-i îndrepte?

Cred că mult mai utile sunt articole precum acesta, care explică de ce homeopatia nu este un tratament cu plante, decât să declarăm anatema practicanții și pe cei care cred că e bună, fără a le oferi amănunte.

Iar problemele precum închinarea sau nu a ortodocșilor, catolicilor, evreilor și mahomedanilor la același Dumnezeu să o lăsăm în seama sfinților părinți să o analizeze, iar când vom avea din asta un motiv de poticnire în credință, să mergem la ei să ne îndrume.

Până atunci avem ceva mult mai important de făcut: „Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.”

„Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”

„Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.”

Anunțuri
  1. #1 by studentperole on 6 Martie 2012 - 21:23

    n-am inteles ce vrei sa spui prin titlul postului si nici in comentariul postului. Crezi ca saccsiv ar fi in favoarea altcuiva? Vad ca sustii blogurile apologeticum, si razboiintr-uncuvant
    cam aceleasi tip de articole apar si pe acestea ca si pe saccsiv

    • #2 by bisericadinsuflet on 6 Martie 2012 - 21:43

      Este o mică diferență de atitudine, dar este importantă (în opinia mea): pe apologeticum și rărboi întru cuvânt aceste anateme apar în context, ca propuneri, în timp ce la saccsiv sunt capul de afiș, ca și cum ar fi „aprobate” deja. În plus, pe acest blog (pe care, de altfel l-am urmărit cu interes) apar articole care îndeamnă la violență, al căror caracter creștin este cel puțin discutabil.
      Nu știu în ce parte îl conduc pașii, dar părerea mea este că se îndepărtează, prin atitudine, de creștinism.
      Am postat comentarii pe acest blog și regret și îl rog să le șteargă.

  2. #3 by studentperole on 6 Martie 2012 - 21:52

    Eu cred ca pui prea mult accentul pe niste mici detalii, nesemnificative. Poate le-a pus in fata, ca alea i se pareau mai importante. Oricum, cine citeste acele randuri isi da seama din prima ca nu au fost aprobate. Vorba unui cititor, asemenea subiecte ajung direct in spam, la adresa de mail a patriarhiei.

    Legat de „articole care indeamna la violenta” cred ca nu ai citit destul blogul. Citeste ultimul articol si o sa vezi, chiar din contra indeamna la dezarmare, si pune subiectele ca pe intrebari, asteptand raspunsuri de la cititori. Mai liber si mai clar de atat cum ar putea fi?

    • #4 by bisericadinsuflet on 6 Martie 2012 - 23:37

      „Anatema celor ce spun ca noi crestinii ortodocsii ne-am inchina la acelas “dumnezeu” la care se inchina papistii, protestantii, evreii si musulmanii! Anatema!” – nu cred că este un mic detaliu. Cui ne închinăm când spunem Psalmii nu poate fi trecut la capitolul amănunte.
      Iar problema esențială este: Iisus este evreu? Dacă da, atunci Cui se închina? La fel și Fecioara Maria și Ioan Botezătorul. Atunci noi, creștinii Cui ne închinăm?

      • #5 by dogmaticaempirica on 7 Martie 2012 - 3:20

        Dragule, eu sunt chiar cel care a scris articolul. Mă bucur că ai înţeles că este o semnalare. Însă, atenţie, evreii nu cred în Sf. Treime, aşa cum nu o fac nici musulmanii. Catolicii cred în Treime, dar în altă Treime, introducând două principii în ea prin postularea purcederii Duhului Sfânt „şi de la Fiul“. Cât despre Hristos şi raportarea Sa la Tatăl, tocmai că El zice: „Eu şi Tatăl Una suntem“ şi „numai prin Mine ajungeţi la Tatăl“. Ori, mozaismul rabinic nu primeşte aşa ceva… Din contră, Îl huleşte cu cuvinte groaznice pe Hristos – Fiul întrupat. Şi tu te superi când nişte teologi propun această anatema? Lasă-l pe Saccsiv cu păcatele lui. Şi eu m-am mirat când am văzut că articolul începe altfel decât îl ştiam, însă îmi dau seama că el vrea să pună în evidenţă aceste anateme propuse. Şi eu aş vrea să văd ce zice lumea. Poate ai văzut că unii sunt fanii homeopatiei şi se supără şi ei. Dar, astfel, se vor lămuri şi nelămuririle multora.
        Bucurie întru Hristos! Şi iertare!

  3. #6 by Fabian on 7 Martie 2012 - 14:00

    “Lui Benedict al XVI-lea, decăzutului ereziarh, care – potrivit Canoanelor, nu este papă şi patriarh al Romei celei vechi, şi celor care se împărtăşesc cu el, anatema! ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!”
    (http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2012/03/06/mitropolitul-serafim-de-pireu-la-duminica-ortodoxiei-2012-papei-benedict-al-xvi-lea-ecumenistilor-si-tuturor-ereticilor-anatema/)
    Nu stiu cu ce sunt aceste cuvinte mai „dulci” decat blogul Saccsiv; sau nu stiu cu ce textele de pe Apologeticum despre jidovi (jidovii se inchina Satanei, spune Sf Ioan Hrisostom in cele 8 Omilii contra iudeilor) sunt mai „umane” decat cuvintele de pe Saccsiv…
    Cred ca fiecare om are stilul sau de exprimare si trebuie sa i-l respecti!! Daca Saccsiv arata ortodoxia mai radical nu inseamna ca toti trebuie sa fim la fel. Dar nici ca trebuie sa-l judecam si condamnam public asa cum o faceti aici. Vedeti-va de misiune in stilul dvs propriu si nu-i raportati pe altii la masura voastra (ingusta!?) personala. Judecata din urma va aduce roadele fiecaruia. Nu exista 2 oameni la fel. Se vede ca suntem in România unde nu se inteleg 2 oameni!
    Iar despre evrei mai cititi inainte sa judecati, pe Sf Hrisostom sau Chiril al Alexandriei ori pr. Victor Moise („Problema evreiasca”).
    Saccsiv a spus clar de NENUMARATE ori: n-avem nimic cu evreii ca neam, ci cu elita masonica mondiala ce conduce lumea; iar VT si psalmii sunt cinstiti ca atare pe blogul lui, fara omisiune din Sf Scriptura.

    • #7 by bisericadinsuflet on 7 Martie 2012 - 18:27

      Încerc să explic de ce „m-am ambalat”:
      1. Fecioara Maria, Ioan Botezătorul, Iisus Hristos Înșuși sunt evrei. Evreii se închină unui Dumnezeu. După ce Iisus a început misiunea de convertire a evreilor și a altor popoare la adevărata credință, a apărut o dilemă (în acea perioadă): evreii nu se închină cui trebuie!! Și pentru noi, ortodocșii, este greu de înțeles. Îl rog pe domnul care a scris articolul să încerce să îi explice unui credincios simplu, de la sat, fără multă școală – de ce și noi și evreii avem la bază Vechiul Testament și citim Psalmii, dar ne închinăm la Dumnezei diferiți.
      2. „Ruperea” de mozaici a creștinilor s-a produc în urmă cu 2000 de ani, iar marea schismă acum 1000. Totuși, în acest timp nimeni nu a abordat atât de radical problema enunțată mai sus. Să nu fi considerat sfinții părinți de la Athos că este de importanță vitală pentru credință cui ne închinăm, de fapt?
      3. Din câte am observat, multe dintre aceste teme de anatemizare apar în cartea Ier. Serafim Rose „Ortodoxia și religia viitorului”. Oare să fie primul ortodox care să își fi dat seama de importanța lor?
      4. Știu că nu se dă anatema cum ai stropi cu apă sfințită:
      -Anatema este cea mai grea pedeapsa pe care o poate da Biserica. Ea se da contra celor ce dispretuiesc si ataca adevarurile dogmatice, morale si de cult si prin aceasta, ei duc la ratacire si pierzare de suflet pe cei nestiutori, devenind periculosi societatii bisericesti. Anatema cuprinde blestem, afurisenie si predare a celui anatemisit pe mina satanei, de care asculta si ale carui fapte si misiune o implineste, devenind mort sufleteste si vrajmas lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea in legile de stat, este anatemisirea in legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20, l-22 Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9,3; I Cor. 5,1-3; 16,2-12; Gal. 3,8-9; Const. Ap. II, 28,47-50). Prin anatemisire, „se afieroseste acela diavolului si mai mult sa n-aiba parte de mintuire si sa se faca instrainat de Hristos” Pidai. N. f. 269.
      -Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfintul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osindit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu si a Bisericii Sale (Lev. 26,14-46; Deut. 28,15-58; Ps. 110, 1-31; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 si Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, Io9, llo, 111, 112,113,114,115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88).
      -Anatema este despartirea de Dumnezeu si impreunarea si mostenirea satanei. Iar, al patrulea sfint sobor, pentru anatema graieste asa: nici un om credincios crestin, sa nu-si zica anatema, ci numai ereticilor si calugarilor care leapada chipul si nu vor sa se mai intoarca; iar, de vor veni spre pocainta, primeste-i si-i imbratiseaza, pentru ca Domnul Iisus Hristos, care s-a pogorit din ceruri pentru spasenia noastra zice: „N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta” si „mare bucurie se face in ceruri pentru un pacatos care se pocaieste”. ILT, 33.
      5. Să mă facă cineva „cadou” satanei pentru un păcat destul de greu de definit, îmi strânge inima în piept. Și nu este motiv de bucurie.
      6. Una este să încercăm să le explicăm creștinilor ortodocși calea cea dreaptă, alta este să rupem biserica ortodoxă în două (parcă s-a mai întâmplat o dată, iar cel ce a plecat a spus: „Oricine se opune cu incapatinare credintei Bisericii Romane si a jertfei sale sa fie anatema maranatha, sa nu fie nici numit crestin catholic, ci eretic cu piine dospita. Asa sa fie, asa sa fie!”) Iar începem?
      7. Cine și de ce dorește moartea păcătosului și nu îndreptarea lui? Prin anatema suntem „omorâți” în fața lui Dumnezeu. Aceasta este cauza pentru care nu sunt adeptul radicalizării atitudinilor și ideilor: „omoară” posibilitatea de a-l ajuta pe celălalt să înțeleagă unde greșește. Sunt însă de acord cu radicalizarea iubirii de Dumnezeu și a condamnării păcatului în noi înșine.
      ORTODOXIE SAU MOARTE! Este legământul meu de credință, care înseamnă: sunt gata să mă sacrific (să fiu sacrificat) pentru credința mea ortodoxă și pentru Dumnezeu. Nu înseamnă și nu doresc moartea neortodocșilor. Pe ei Dumnezeu să îi aibă în pază și să îi aducă pe calea cea dreaptă.

  4. #8 by Mihai on 7 Martie 2012 - 22:10

    @ admin
    bati campii. la nivel inalt. citeste Bilblia sau macar pasaje esentiale. cauta diferentele dintre ortodocsi si catolici. studiaza si iti vei explica, nu mai emana elucubratii!

  5. #9 by alexandru on 9 Martie 2012 - 9:14

    Sa enumeram cateva fapte cunoscute de multa vreme despre acupunctura si homeopatie:

    – Punctele de acupunctura pot fi testate electric, pielea avand rezistenta electrica mai mica in zona respectiva pe o arie de 2-3 mm. Dispozitive care pot face acest lucru intr-o forma reproductibila independent de credinta cuiva si in general de persoana care le foloseste exista din anii ’70
    – In anii ’80 dr. Constantin Ionescu-Targoviste a experimentat injectarea de radiotrasori (tehnetiu pirofosfat) in puncte de acupunctura, in cantitati mici (mai mici decat cele utilizate curent pentru investigatia numita scintigrama) si a constatat (precum si publicat rezultatele experimentelor) ca substantele migreaza pe traiectele descrise de medicina clasica chineza, adica exista toate sansele ca meridianele sa fie canale prin care circula curent electric asa cum inima si creierul au activitate electrica inregistrabila prin electrocardiograma si respectiv electroencefalograma
    – Tehnica acupuncturii nu presupune niciun ritual si, daca sunt intrunite elementele de diagnostic, poate fi aplicata indiferent de credinta si convingerile atat ale celui care aplica cat si cele ale pacientului
    – Homeopatia presupune (cum corect a fost descrisa, ironie maxima, chiar de cei care acuza „erezia”) trecerea unei picaturi de apa alcoolizata dintr-un flacon in altul si agitarea lor. Aceste metode sunt de asemenea neinsotite de niciun ritual, nicio incantatie, sunt aplicabile indiferent de credinta cui le aplica si de a cui le primeste.
    – In canoanele pe care le citati este considerata erezie contra libertatii lui Dumnezeu, precum si stalcire a psalmului 103 despre zidirile a caror activitate si legitate preexista omului („lege le-a pus si nu o vor trece) credinta gresita, de sorginte neoplatonica, cum ca ideile, fie bune fie rele, ar influenta zidirea fie in bine fie in rau, facandu-l pe Dumnezeu expulzabil din lumea materiala la bunul plac al unui vrajitor sau hierofant. Aceasta nenorocita credinta ca un om care crede gresit poate „impurifica” natura a facut catolicii sa arda pe rug eretici, dar lucrurile nu s-au oprit aici, i-a facut sa fie, trist, singura forma de crestinism care a persecutat tenace stiinta in loc s-o cerceteze
    – In aceleasi canoane este osandita si anatematisita erezia (de sorginte bogomila si/sau sabeliana) ca Dumnezeu nu are doua lucrari, una in firea naturala (in zidirile vazute si nevazute ale naturii, dar care sunt din regnul „nevii dar inteligibile”, si inca mai explicit in zidirea vie), iar alta in firea nevazuta, aceasta erezie fiind ultimamente o ofensa la adresa raportului Creator/creatie. Asadar, fara sa credem ratacirile celor care presupun ca o substanta naturala are divinitate (erezie prin extinderea fiintialitatii Lui Dumnezeu la zidire), suntem intr-o greseala la fel de mare daca presupunem ca natura, indiferent cat de manipulata prin procedee care raman naturale (utilizand procese ale zidirii dinainte de om dar nu dinainte de Dumnezeu, adica energii ale creatiei premergatoare omului), poate fi malefica sau maleficiata prin acele proceduri. Natura este fundamentata tot pe energii divine si identificarea lor a fost privita intotdeauna de traditie ca binefacatoare pentru bolnavi. Faptul ca energiile divine manifestate in natura nu reflecta fiintialitatea lui Dumnezeu este firesc, tot atat de firesc ca faptul ca animalul este viu dar nu uman: exista, pe scurt, ierarhii in natura si ierarhii in cele nevazute.
    – Daca un medic sau terapeut rosteste descantece sau incantatii asupra unui remediu sau instrument, Apostolul Pavel spune ca abia aceea este o problema de constiinta, pentru ca ele intra sub porunca apostolica sa nu ne folosim de cele consacrate idolilor, Apostolul spune explicit „nu pentru ca idolul ar fi ceva” ci pentru constiinta intinata a aceluia prin participarea noastra. Daca pe de alta parte un terapeut foloseste metode care nu implica rituri sau consacrari sau incantatii, aceasta este o metoda laica si tot atat de primejdioasa pentru credincios cat poate fi faptul ca la SMURD lucreaza dr. Arafat, un Baha’i notoriu.
    – Este o ironie sinistra sa fie citate ca argumente contra homeopatiei din pozitie ortodoxa norme de acceptare a medicamentelor elaborate in dispretul comunitatii stiintifice de comisii infiltrate de companii faramceutice mari unde „stralucesc” masoni unul langa altul.
    – Faptul ca Hahneman a fost mason este cunoscut, ar trebui cunoscut si faptul ca s-a retras din masonerie si ca a avut din cauza aceasta probleme in Franta tocmai pentru ca unii „frati” i-au denuntat medicina primului ministru. Pe de alta parte, e si mai interesant ca din directorii de spitale mari din Bucuresti numai doi sunt sigur ne-masoni, unul din acestia fiind femeie si deci neacceptabila in masonerie. Tot restul sunt membri.
    – Anatematisirea sporturilor de contact este de domeniul grotescului. In jandarmerie se preda kung fu. Sa fie deci anatema jandarmii pentru ca dau cu pumnii si picioarele dupa metodica unor chinezi (Mao a lasat in pace kung fu, fiind ateu militant…), dar sa binecuvantam armata, adica tancuri, tunuri, napalm.
    – Exista metode (reiki) ale caror practici sunt contaminate de erezie pentru ca presupun practici ale persoanei care produce terapia si acestea au substrat heterodox. Cazurile trebuie analizate bine. Mantuitorul Iisus Hristos a spus apostolilor sa lase in pace pe cel care facea vindecari fara sa umble impreuna cu El si cu ucenicii, adaugand si „nimeni facand o minune in numele Meu nu poate, degraba, sa ma vorbeasca de rau”. Nu putem dogmatisi atat de inalt, dar e probabil ca se referea la cai de vindecare naturala care sunt independente de vointa si credinta corecta a omului, intrucat cel mai ratacit om din lume are forte vindecatoare proprii si se poate folosi ca sa le creasca si de puterea mintii lui, si de a altora fara ca aceasta sa fie propriu-zis heterodoxie ci numai ignoranta sau poate mandrie.
    – Ghicitul si alte practici vrajitoresti sunt de mult osandite de Biserica, reiterarea osandirilor este de prisos.
    – Casatoriile mixte trebuie tratate cu delicatete. Sf. Ap. Pavel spune ca femeia necredincioasa se va mantui prin barbatul credincios. Va atrag atentia ca nu stiti nici cum se termina viata omului. Acum 70 de ani ati fi putut cadea in grosolania sa-l dati anatema pe Constantin Noica pentru a se fi casatorit cu o anglicana. Azi aceasta „ratacire ecumenica” nu trebuie sa va mai spun eu ce monah a produs.
    – Este de prisos anatematisirea comunismului pentru simplul motiv ca este ateism si inca ateism militant. Este chiar ridicul sa incerci sa-i explici unui ateu ca nu are ce cauta intr-un loc (biserica) pe care declara ca-l dispretuieste si-l uraste, ca sa nu mai zic ca s-a intamplat tragedia ca mai si daramau biserici. Daca insa e un comunist „cu jumatate de gura”, acela trebuie indreptat cu blandete mai degraba decat speriat, uitati-va ce cumsecade procedau duhovnicii mari.

    Mai urmeaza sa pun o intrebare dificila pentru ortodoxiile neromanesti dispuse, prin unii reprezentanti mai grabiti, sa indrepte ortodoxia romaneasca: Cate erezii produse in Romania stiti si cati ereziarhi? Eu unul pot sa-mi amintesc cel mult de ridiculul episod al „puciosilor”, care au plecat de capul lor, fara ajutorul vreunui eretic ne-ortodox, episcopul care a gresit s-a pocait, ei s-au cam imprastiat. Vreti sa numaram ereticii din Rusia? Riscam sa nu ne ajunga un blog stufos!
    Pomul bun se cunoaste dupa roade… Cei care au nevoie de indreptare la ei acasa, chiar in cazul in care nu sunt ei insisi cazuti, e bine sa vorbeasca smerit. Sau hai sa spun altfel, e pardoxal ca la ei acasa sunt tulburari groaznice si ereziarhi sustinand bazaconii cumplite, si ei acuza pe altii cu un ton pe care nu sunt asa generosi sa-l foloseasca fata de ei insisi.

  6. #10 by alexandru on 9 Martie 2012 - 9:47

    Acum insa am sa fiu eu putin mai generos si am sa spun de cateva anateme si afurisiri PATENTE pronuntate de pidalion, si inca odata, este o ironie sumbra ca oameni care calca lato sensu prevederi intelepte de acolo anatematisesc cu gura mare pe altii.
    FEMEII II PORUNCESC SA TACA IN BISERICA, IAR DACA VREA SA INVETE SA ISI INTREBE BARBATUL ACASA CACI ESTE RUSINOS CA FEMEIA SA VORBEASCA IN BISERICA. L-am citat pe Apostolul Pavel, care a rabdat palme la ordinul arhiereului Alexandru, socrul lui Caiafa si co-ucigas al lui Iisus Hristos Insusi, cerandu-si scuze pentru ca l-a ocarat nestiind ca e arhiereu, ceea ce spune, putin intrerpretat, asa: ca el fiind Apostol, si plin de Duh Sfant, Duhul i-a ascuns totusi arhieria nelegiutului, ca sa-l faca pilda de smerenie, caci el fiind mustrat „asa vorbesti tu arhiereului?” indata si-a cerut iertare ca l-a facut „perete varuit”.
    Pidalionul spune explicit ca mirenii care denunta ierarhi pe temeiuri canonice a) trebuie sa procedeze canonic (e si descrisa in unele locuri sumar procedura); b) trebuie sa aduca marturii solide, nu presupuneri sau zvonuri c) nu au dreptul sa pronunte judecata nici ei singuri nici cu un singur ierarh ci cu mai multi ierarhi binecredinciosi d) sunt afurisiti daca judeca drept nevalide tainele unui ierarh care slujeste dupa pravila, chiar daca acesta decade canonic din dreapta marturisire pentru alte motive, cata vreme acesta are hirotonia neatinsa de oprelisti pronuntate canonic sau caterisire.
    Bun, „in toata splendoarea” „stralucesc” pe aceste bloguri femei care vorbesc despre ierarhi ca la usa cortului – nu se cuvine sa citez prea multe, dar „porc”, „indracit”, „satana” sunt expresii curente.
    Pidalionul mai spune ca un cleric care incita sau foloseste violenta contra altui cleric este afurisit. Un personaj care semneaza cu „Pr. Timotei”, deci este cleric, sau cineva scrie in numele lui drept cleric si nu se produce nicio reactie, scria deunazi pe „apologeticum” ca ierarhii care slujesc cu catolici ar trebui luati de barba si batuti mar in timpul slujbelor. Nicio reactie… Regret, nu am caderea sa constat canonic cum e treaba si poate e vorba de altcineva, dar cititi exact Pidalionul la acest aspect, nu alta indreptare…
    Anatemele citate de domiile voastre aici dau osandei si ratacitii care spun ca slujirea mai presus de fire a lui Hristos se supune timpului. Ma tem ca, din aceasta perspectiva, calendaristii, desi sunt tolerati cu ceva pogoramant (care nu pare sa le foloseasca) sunt in delict de slujire zeului Cronos (timpul, Krisna al indienilor, Saturn al romanilor) sub pretext de slujire a lui Hristos. Este putin important ce alte lucruri bune au in viata, si Origen era un ascet formidabil.
    Pidalionul avertizeaza clericii sa nu osandeasca mireni sau alti clerici pentru pareri lumesti (teologumene) si acelasi lucru il face insusi Sf. Apostol Pavel in epistolele catre episcopi (Tit, Timotei), adaugand si ca femeile au obiceiul sa se certe mult si numind aceste agitatii „basme”, iar in alte locuri spune „lupt, dar nu batand vazduhul cu mainile”. Azi avem oameni, sa-mi iertati ironia, cu atat de mult discernamant incat spun sa fie osanditi luptatorii sportivi cu Pidalionul in mana, acel Pidalion indreptat, printre altii, de Imparatul Vasile Macedoneanul (Sinodul Constantinopolitan fiind, prin coincidenta, exact cel care prohibeste mirenilor sa judece clerici), Vasile Macedoneanul incepandu-si cariera prin a fi remarcat de eunucul Nikephoritzes la… un concurs de lupte. Interesant.
    O sa mai adaug si ca Stefan Cel Mare, inchinandu-se lui Vladislav Jagello la Kolomea, era in flagrant delict de asociere cu catolicii, nu? Alexandru cel Bun, casatorit cu doamna Ringala a vazut trista situatie ca aceasta catolica aproape il convertise (daca nu cumva chiar il convertise de-a binelea) la catolicism pe insusi mitropolitul de atunci al Moldovei. Dar nu a fost nevoie de scandal si nici de anatema, ci de un divort rapid si discret. Era in drept domnitorul sa exercite presiuni asupra ierarhului? Canonic, inca de pe acea vreme, nu. S-a rezolvat situatia? Da. Saa venim in vremurile noastre. Cunoasteti convertiri masive la vreo erezie produse prin caderea unui ierarh sau prin complacenta acestuia? Afara de cunoscutele erezii neoprotestante si militantismul lor zgomotos si de alunecarea in zone New Age a intelectualilor „cu fite”, nu vad vreo ratacire semnificativa acum mai mult ca in trecut. Atunci este cazul sa procedam ca si pana acum – respectandu-ne lungul nasului (un mirean aratand unui mitropolit cum sa se inchine nu este ortodoxie ci trufie) si cu discernamant (un neinvatat in teologie teologhisind este o ratacire mai mare decat o coafeza practicand chirurgia). Tineretea si lipsa de masura a unor frati ortodocsi mai spun ceva despre ei – in entuziasmul lor nu au analizat un gand simplu si usor de inteles: cum oare s-o fi descurcat ortodoxia in fata lui Stalin cand nici parintii lor nu erau decat niste copii, si cum s-o fi descurcat in fata lui Arie cand Sf. Grigore spunea „am gasit Constantinopolul numai cu trei biserici ortodoxe si vi-l las numai cu trei biserici ariene”? Sa va spun un raspuns scurt: ortodoxia atunci s-a descurcat stralucit fara acesti frati. Cand insa ar avea nevoie de ei, sigur ortodoxia ni-l va arata prin niste semne de discernamant crescut, ca sa spun un cuvant diplomatic. Nu voi accepta ca semn de discernamant entuziasmul cuiva care-si imagineaza ca instrumentul contra lui antihrist e ceva care incepe cu http://www...

  7. #11 by alexandru on 9 Martie 2012 - 10:17

    In incheiere, insa, un avertisment amatorilor de cearta aiurea: sunt crestin ortodox din botez si din alegere personala. Nu apartin niciunei organizatii speculative sau de natura oculta. Sunt medic si practic homeopatia. Am practicat homeopatia si pe pacienti calugari ortodocsi si am informatii ca, departe de a fi asa cum proclama scrieri atribuite fals unor monahi de la Sf. Munte, exista un terapeut in Sf. Munte, calugar, care practica homeopatia. Frecventez o biserica ortodoxa si nu alta si am duhovnic preot ortodox al carui duhovnic si indrumator, pana la trecerea in vesnicie, a fost IPS Bartolomeu Anania. Niciodata nu am avut probleme canonice in privinta practicii medicale, fiind fapt cunoscut ca practica homeopatiei nu implica vreo marturisire de credinta de vreun fel, necum una straina ortodoxiei. Consider o erezie si reprobabila ca atare tentativa medicilor heterodocsi de orice specialitate de a racola pacienti la credinta lor folosind succesele terapeutice. Nici macar un medic ortodox nu trebuie sa fie foarte vocal in a incerca reconvertirea „cu zgomot” a unui eretic vindecat, nu pentru ca nu ar fi dezirabil, ci pentru ca nu se converteste erezia (adica trufie omeneasca opusa lui Dumnezeu) cu alta forma de mandrie, sau se pot obtine rezultate spectaculoase pe loc si dezastruoase mai tarziu. Pe de alta parte, am trait sa aud ca ierarh ortodox suspectat de apartenenta la masonerie a vorbit urat de duhovnicul nostru in biserica, dupa liturghie, cautand pretexte sa-l indeparteze. Nu discut aici motivele, o sa spun insa ca duhovnicul meu s-a purtat, ca si in alte ocazii, exemplar, pentru ca unii credinciosi au vrut sa ia lucrurile pe o panta mai abrupta. Iar el a zis „ascultarea de ierarh este mai presus de orice altceva cata vreme este in functie si are slujire”. S-a intamplat ceva interesant. Respectivul ierarh a fost mutat in alta eparhie, iar interesul lui pentru… uhm, „problemele” care-l faceau sa doreasca alt paroh acolo a disparut. Uneori, desi nu e satisfacatoare „pe fond”, rezolvarea nu vine pentru ca ne agitam noi… Verificati roadele celor care cern ortodoxia prin felul autentic cum se cern pe ei si ceea ce considera ei contributia lor personala. Daca contine prea mult copy-paste din canoane… intrebarea corecta e ce se facea ortodoxia pe vremea cand nu exista computer. Daca nu contine ascultare in niciun fel, este ortodoxia pro forma a unei persoane pusa sa indrepte pe altii cu sila. Si urmeaza o intrebare simpla: pusa de cine…? In sfarsit, nu voi tinde sa acord credit unei persoane care vorbeste de ortodoxie drept ceva usor de alterat sau pus in pericol. Cel mult ortodoxia mea o voi considera usor de alterat. Slabiciunile altora, cata vreme nu sunt cleric, nu ma privesc decat daca sunt semne clare ca trebuie sa fie asa. O sa mai adaug ca nu fac caz din asta, si niciun medic nu face dintre cei pe care-i cunosc si sunt respectabili, dar ma rog pentru toti pacientii mei cand simt nevoia, indiferent de confesiunea lor. Intrebati-va, la cate cuvinte de anatema ati pronuntat pe zi, cate rugaciuni ati pus pentru un eretic sau ratacit cu pacatele pe care-l cunoasteti personal. Daca raportul e in favoarea osandirii pe net, e bine sa va luati seama. Nici cand nu exista net, nu se facea ortodoxie scriind osande pe pereti.

  8. #12 by cori on 27 Iunie 2012 - 21:30

    @admin
    Semnalarea din articolul de fata este ceva firesc si de bun simt. Din pacate, suspect de repede si-au facut aparitia soarecii lui saccsiv ca sa te puna la punct. Si tu ai dat oarecum inapoi. Cand faci o afirmatie in regula crestina si a bunului simt, nu trebuie sa dai inapoi nici un pas indiferent ce s-ar intimpla.
    Dupa cum ai vazut si pe blogul saccsiv si chiar aici pe blogul tau, ei vin cu citate interpretate mai rau ca sectantii de asa natura incat ti se face sila si pana la urma renunti la idee.
    Referitor la articolul de fata__nu este vorba numai de o mica abatere razleata semnalata de tine ci de grave sminteli si abateri de la dreapta credinta ortodoxa facute vadit si intentionat. Nu este vorba numai de interpretarea anapoda si luata la propriu a celebrelor cuvinte SABIE AM VENIT SA ADUC __ ci vorbim de grave instigari la violenta si la ura . Sa nu mai minimizam gravele abateri ci sa le aratam exact asa cum sint ele, in lumina adevarului ortodox.

  9. #13 by ella on 29 Iunie 2012 - 17:16

    admin
    Ai tras un corect semnal de alarma cu privire la smintelile ce poarta marca saccsiv.

Părerea ta ... dacă „pari” altfel

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: